Recenzie Disparitii de Jodi Picoult


          Delia Hopkins are o viata perfecta: un logodnic minunat, o fiica pe care o adora si face ceea ce ii place - se ocupa cu operatiuni de salvare a persoanelor disparute, alaturi de cainele ei- Greta. Dar brusc, viata pe care o credea perfecta este zguduita din temelii pentru ca isi aminteste unele lucruri din copilarie, dar care par dintr-o alta viata: un lamai plantat, dar clima din orasul unde locuieste nu permite cresterea unui lamai, si nu intelege teama ei irationala de insecte. Dar apoi, ceva si mai ciudat se intampla: tatal ei este arestat pentru ca a rapit-o cand era mica.
           Delia afla ca numele ei este de fapt Bethany, ca mama ei nu murise asa cum i-a spus tatal ei si ca timp de 28 de ani a trait sub o falsa identitate. Confuza, Delia isi roaga logodnicul sa il apere pe tatal ei la proces, si pleaca impreuna cu fiica ei si cu un bun prieten in Arizona, unde se presupune ca traia inainte sa fie rapita.
           In Arizona, Delia locuieste intr-un parc de rulote alaturi de indienii hopi, isi intalneste mama si incearca sa afle motivele pentru care tatal ei o rapise. Dar va reusi ea sa isi ierte tatal pentru ca a condamnat-o la o viata fara mama alaturi, va putea sa lege o relatie cat mai normala cu mama ei, va putea logodnicul ei sa il scape de inchisoare pe batran fara sa cada din nou in patima alcoolului?
Fragmente:
"Cum as putea sa te fac sa intelegi ca, pentru a-ti oferi viata pe care am considerat ca meritai sa o traiesti, a trebuit sa-ti iau viata pe care o aveai?"

"Sperasem ca vazand-o pe mama se vor deschide niste zagazuri si toate golurile din memoria mea se vor umple cu amintiri. Sperasem ca vor exista aduceri-aminte care vor trezi reflexe, ca auzindu-i rasul sau vazandu-i zambetul, sau simtindu-i atingerea, imi vor fi toate cunoscute si nu noi."
"Cel care jefuieste o banca, amenintand cu cutitul, ar putea sa se intoarca spre tine si sa-ti zambeasca la stop. Barbatul care a violat o fata de treisprezece ani ar putea canta imnuri langa tine in biserica. Tatal care si-a rapit fiica ar putea locui chiar in casa de alaturi."
"Mama - mitica, imaginara - era o zeita, o eroina fantastica si o mangaiere, toate laolalta. Daca as fi avut-o pe ea, cu siguranta mi-ar fi adus raspunsul la toate problemele, daca as fi avut-o pe ea, ea ar fi fost rezolvarea pentru tot ce iesise prost in viata mea. Mi-au trebuit douazeci si opt de ani pentru a fi in stare sa recunosc ca sunt bucuroasa ca n-am cunosscut-o pana acum. Nu pentru ca mi-ar fi distrus viata, ci pentru ca in felul acesta nu a trebuit sa fiu martora la cum si-a distrus-o pe-a ei."
Parerea mea:
Cartea a fost foarte interesanta, mi-a trezit curiozitatea din cauza ca nu se dezvaluie foarte multe despre ea, si am fost din ce in ce mai interesata sa aflu ce se intampla cu viata Deliei, daca amintirile au un fundament real, daca tatal ei a avut motive intemeiate sa o rapeasca si sa ii spuna ca mama ei murise.  Dar desi a fost mintita o lunga perioada de timp, copilaria Deliei a fost frumoasa, a avut sprijinul tatalui tot timpul si nu i-a lipsit nimic. Asa ca am avut toate motivele sa o citesc pana la final. Daca ar fi sa spun ceva ce nu mi-a placut, ar fi faptul ca am asteptat timp de 400 de pagini sa aflu ce se va intampla cu tatal Delieipentru ca fusese arestat la inceputul cartii si abia in ultimele pagini a avut loc procesul. Dar per total a fost frumoasa, cu capitole numite dupa personajele cartii si povestit din punctul fiecaruia de vedere.



"La fel ca in toate romanele sale, Picoult creaza personaje provocatoare, tridimensionale, care ne povestesc despre ce inseamna sa fii un parinte bun, o persoana buna, sa fii cinstit cu tine insuti si cu cei pe care ii iubesti. Picoult isi plaseaza intriga intr-un peisaj complex, plin de detalii realiste, astfel incat cititorii vor ramane in urma lecturii mai degraba cu intrebari existentiale decat cu raspunsuri clare."  
 PUBLISHER'S WEEKLY
"Picoult ne face sa meditam la relatiile ambigue dintre dragoste si minciuna, legalitate si moralitate, la modul ciudat in care amintirile pe care vrem sa le uitam se strecoara invariabil in prezentul nostru."
LOS ANGELES TIMES
"Jodi Picoult se pricepe ca nimeni alta sa isi convinga cititorii ca intre bine si rau exista miriade de nuante.
ORLANDO SENTINEL
COMANDA CARTEA AICI


Comentarii

  1. Noroc ca nu mi-am cheltuit banii pe ea. am citit-o de la biblioteca, e simpluta rau. A fost mai buna de ex. Micul prieten de Donna Tartt.
    Picoult are acum o carte nemaivazuta, The Storyteller, netradusa la noi.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Asteptam parerile voastre!

Postări populare de pe acest blog

Regina Umbrelor (Tronul de clestar # 4) de Sarah J. Maas

Finalul (Ingerul Noptii # 4) de Becca Fitzpatrick

Sfidarea (Altfel de ingeri vol.4) - Lili St. Crow