Ce trebuie voi sa faceti? Cerinta concursului este
urmatoarea:
Redacteaza o declaratie (poate fi si de dragoste) sau o
scrisoare de multumire/ apreciere unei persoane dragi de sex feminin. Poate fi
pentru o mama, sora, bunica, prietena draga, iubita, oricine care ar merita o
declaratie frumoasa. Mizam pe calitate, nu cantitate, asa ca nu ne oferiti
romane intregi, ci cateva randuri care sa vina din inima. Dorim de asemenea
originalitate, nu texte si declaratii copy/paste de pe internet. Puteti sa ne
emotionati cu aceasta, sa ne faceti sa radem (prin cine stie ce amintiri), puteti
practic sa scrieti orice doriti.
Declaratia se va posta aici intr-un comentariu (pentru transparenta), pentru ca
la concursul trecut au existat cateva persoane nemultumite de felul de organizare.
Asadar, puneti-va pe scris declaratia/ scrisoarea, postati-o aici in sectiunea
de comentarii pana la data 10.03.2015. Noi impreuna cu libraria online Libris vom juriza scrisorile voastre, iar cel care are cea mai frumoasa declaratie va
castiga.
Succes tuturor si abia asteptam sa va citim comentariile.
Sa aveti inspiratie! :)
multumesc nasa pentru ca mi-ai fost alaturi in momentele grele si am avut cu cine sa vorbesc in clipele de tristete! poate ne mai vedem inainte de botezul printesei , trebuie s-o vedeti cat a crescut astfel hainutele vor fi poate prea mici :)
RăspundețiȘtergerete pupicesc
Draga mama, multumesc pentru ca esti mama mea! Multumesc pentru ca ai avut curaj de fiecare data cand ai avut de ales! Multumesc pentru ca ai ales sa fii mama mea, pentru ca ai ales sa ma iubesti, sa ai grija de mine, sa ma protejezi! Multumesc pentru ca m-ai adoptat, chiar daca cei din jur nu erau de acord! Iti multumesc pentru ca esti prietena mea cea mai buna! Stii cum se spune, nu este mama cea care te face, ci cea care te creste! Tu esti singura mea mama si nimic altceva nu mai conteaza! Te iubesc!
RăspundețiȘtergerePărinții mei știu că-i iubesc, le-o arăt în fiecare zi prin boacănele pe care le fac și prin mândria pe care le-o aduc (sper ca asta să nu sune prea „a laudă”- înțelegeți voi). Surorii mele nu prea îi pot arăta asta, este la studii în altă țară; iar când era acasă... Ei, bine, ca frații! Dar știe că o iubesc! Prietena... Ei, ei, aici nu ne băgăm, un volum de Stănescu rezolvă problema (asta e ca la „Fetițele Powerpuff”, când la sfârșit apare vocea aia care zice „Și situaaaația a fost salvată de... Nichita Stănescu?!”). Să scriu o declarație de dragoste unei... cărți! Pot? Bineînțeles!
RăspundețiȘtergereAșa că, de ce să nu le transmit eu toată dragostea mea personajelor lui Margaret Mitchell din „Pe aripile vântului”? Tastatură am, cunoștințe am, inspirație... Vine ea!
Draga și iubita mea Scarlett,
Așa cum ochii tăi frumoși sclipeau după Ashley, cum picioarele tale fine și albe alergau după iubirea acestui domn, așa cum buzele tale râvneau după sărutarea pătimașă a lui, vreau să-ți spun că-ți mulțumesc pentru ce ai făcut din acest roman, pentru faptul că mi-ai adus în inimă emoții de nedescris: de la ură (pentru că, recunosc, te-am urât încă de pe la primele capitole, că tare „cea mai cea” te credeai și voiai ca toți să te placă- de altfel, n-acceptai refuzuri, îți amintești?) până la compasiune- aici intervine Melanie, căreia nu știu cum ai putut să-i faci atâta rău? Bine că ți-ai dat seama că te iubea ca pe o soră pe care n-a avut-o, chiar dacă nu i-ai putut dărui toată dragostea pe care ai putut să i-o dăruiești. În fine, ai înțeles cam cum stă treaba. Ai făcut muuuulte lucuri prin intermediul cărora m-ai făcut mândru (fir-ar, mă tot repet cu verbul ăsta), chiar dacă, după cum ți-am zis, m-ai și dezamăgit: nu-i nimic, că, până la urmă asta este viața, iar important este să învățăm din ceea ce am făcut și să nu mai facem o prostie și a doua oară- chaiar dacă, uneori, e inevitabil. Importanța lucrurilor stă în esența loc, Scarlett, iar iubirea nu se vinde la colț de stradă, precum nici respectul nu-l câștigi lepădându-ți hainele de doliu- un alt lucru pe care l-ai învățat. Trebuia să asculți mereu de mătușa ta, draga mea, să nu-i calci cuvântul lui Ellen și nici să nu râzi de Mammy, știi prea bine că s-ar fi înfometat doar ca să te țină pe tine sătulă. Amândouă.
Iar, Scarlett, iubirea... Ce-a făcut iubirea din tine? Cum schimbă sentimentele firea unui om. Cât de orgolioasă, mândră și puternică erai tu, iar pasul către lacrimi a fost extrem de mic. Aici încă mai ai de învățat, draga mea. Chiar și cei mai puternici oameni capitulează, încă, la acest nivel al vieții. Pentru că asta este iubirea: transformare. Ajungem să facem sacrificii din iubire, să pășim prin locuri în care nu ne-am gândit vreodată că vom ajunge, să plângem când avem obrajii uscați și inima aridă. Asta este și magia iubirii, precum sclipirea din ochii unui copil care a descoperit care este secretul zilei și al nopții. Cât de frumos este să te îndrăgosești, să realizezi că viața nu înseamnă doar inspirație-expirație. E frumos să împarți aerul la doi și viața la unul.
Ăsta e secretul, draga mea. Ei, bine, acum nu prea mai este secret. Dar încă avem de învățat. Sper că ești fericită acolo unde ești, îți voi reciti povestea cu mare drag așteptând, în armonia vieții tale, acea „zi de mâine”.
Mă înclin cavalerește,
Andrei
Mulțumesc pentru prilej. Succes în toate!
Poate că nu i-a ieşit totul perfect întotdeauna şi nu face cele mai bune prăjituri şi mă sună puţin prea des şi cere puţin cam multe, dar doar pentru că ştie că pot. Pentru că ea-mi repară bluzele când le stric şi mă repară şi pe mine când sunt demoralizată şi negativistă. Şi eu, şi bluzele, ieşim ca noi-nouţe din mâinile ei, fără nicio pată. Pentru că numai ea poate găti aceeaşi mâncare de o mie de ori şi să-i iasă identic de fiecare dată, respectând toate mofturile mele imposibile. Pentru că numai cu ea pot ieşi la shopping şi la bârfă şi pot să spun orice lucru îmi trece prin cap, fie el răutăcios sau superficial, fiindcă ştiu că ea nu mă va judeca niciodată. Pentru că nu râd cu nimeni aşa cum râd cu ea şi nu mă cert cu nimeni aşa cum mă cert cu ea. Pentru că suntem orgolioase şi ne ambiţionăm şi aşteptăm să vedem care sună prima, de parcă am fi doi adolescenţi îndrăgostiţi. Pentru că n-o lasă inima să mănânce o ciocolată fără să o împartă cu mine şi pentru că mereu e geloasă când vorbesc frumos de alte mame. Pentru că ştiu că numai ea mă poate ierta la infinit şi pentru că numai pe ea o pot ierta la infinit. Pentru că ea e mai mult decât mama; e cea mai bună prietenă căreia îi pot spune orice, este sfătuitor, fanul nr 1 şi criticul nr 1, este soră şi este “acasă”. Iar asta nu-i nici 5% din tot ce a făcut şi face pentru mine. Pentru toate acestea şi toate celelalte, îi mulţumesc şi o iubesc. Mamele nu sunt perfecte, nu sunt îngeri, nu sunt eroi. Punem prea multă presiune pe ele şi aşteptăm prea multe de la ele. Mamele sunt oameni, sunt femei sensibile, cu probleme şi griji şi greşeli şi defecte şi e bine că sunt aşa. Ele nu trebuie să facă totul, să sacrifice totul, să reuşească totul, să repare totul. Şi cu toate astea o fac. Şi cu toate astea reuşesc.
RăspundețiȘtergereNu am vrut să fiu nici prea reverențioasă, ori să fac o cronică laudativă celei mai importante femei din viața mea. Am așternut doar o parte din ceea ce aș avea să îi spun.
La mulți ani tuturor femeilor și mamelor!
Felicitari !!!
Ștergere