Recenzie Harul (Harul vol. 1) de Ada Ioana Raluca Baceanu


Amy Ackner este o tanara neinteleasa, uneori simtindu-se marginalizata de catre colegii ei de clasa sau chiar de catre societate. Aceasta decide sa fuga de acasa la o manastire, unde a mai fost in trecut intr-o excursie cu clasa. La manastire o intalneste pe maicuta Maria, cu care se imprieteneste si care o ajuta. Dupa doua saptamani de la fuga ei, Amy vede intr-un ziar un articol cu ea insasi. Atunci isi da seama ca ce a facut a fost gresit, o cuprind remuscarile si se intoarce acasa. La scoala lucrurile incep sa se schimbe, in bine. Amy se imprieteneste cu Andrei, baiatul care o place inca din clasa a treia, iar cei doi incep o relatie. Iata ca timpul trece foarte repede si vine si ziua absolvirii clasei a VIII-a, urmand ca Amy sa se inscrie la liceu. Aici insa il intalneste pe Radu, de care se simte foarte atrasa. De ziua ei, zi in care este si petrecerea de Revelion (31 Decembrie), lui Amy i se intampla ceva straniu. Din cauza unei dorinte puse, viata lui Amy se schimba radical. Aceasta incepe sa vada ingerii si demonii persoanelor, creaturi asemanatoare la infatisare cu persoana respectiva, insa unii fiind luminosi si implicit buni, iar altii intunecatii si rai. Ce te faci cand in peisaj apare o fantoma atragatoare, de care incepi sa te apropii din ce in ce mai mult? Dar cand aceasta fantoma te tradeaza si-ti poseda cel mai bun prieten? Prin ce aventuri va trece Amy acum ca viata i s-a schimbat complet, descoperiti in acest prim volum al trilogiei intitulate "Harul."

Parerea mea

Nu pot sa spun ca a fost o carte rea, dar nici foarte buna, iata si cateva impresii ale mele:  
  • Se spune ca aceasta carte este prima carte de genul paranormal-romance din Romania. In 511 pagini cate a avut cartea, doar vreo 200 au fost cu adevarat paranormal-romance. Mi-a luat cam mult timp pana am terminat cartea, lucru care m-a facut sa-mi pierd rabdarea cu ea si sa nu mai am prea mult chef sa pun mana si sa o citesc in continuare. De ce? Pentru ca mi s-a parut ca s-a "intins" prea mult. Capitole precum "Skate", "Scoala Centrala sau Spiru Haret", discutiile lui Amy cu Radu, poate chiar cateva pasaje de la manastire ar fi putut fi scoase complet din carte sau sintetizate in o pagina-doua. Tocmai pentru ca au trecut 300 de pagini pana sa se intample ceva, lumea isi cam pierde din interes daca vede ca nu se intampla nimic si probabil renunta sa o mai citeasca. Nu zic ca ar fi trebuit sa sara direct in partea "paranormala", desigur ca ai nevoie de o introducere, dar zici ca a fost prea lunga introducerea.
  •   Am avut o problema cu dialogurile. Acestea pareau parca desprinse din filme, erau prea robotizate, se spuneau lucruri pe care o persoana in mod normal nu le-ar spune, ci le-ar gandi doar. Dialogurile au fost cateodata neverosimile, cateodata prea lungi, dar odata ce te-ai obisnuit cu ele, nu ai mai avut nicio treaba.
  •   Nu am inteles inca rostul existentei cainelui Nero ca Pazitor a lui Amy. Oricum Amy nu prea asculta de cainele ei si de sfaturile date de acesta. Sper ca in volumele urmatoare sa se puna putin accent si pe Nero, mie chiar mi s-a parut interesanta ideea, insa nu prea a fost dezvoltata.
  •  Nu stiu daca este un lucru istet sa vorbesti despre religie intr-o astfel de carte. Multe persoane pot fi sensibile in legatura cu acest subiect. Religia a fost oricum un subiect sensibil inca de cand a aparut. Eu unul as fii evitat sa scriu despre religie, chiar si cateva fragmente, nu conteaza, dar desigur, asta nu e cartea mea...
  •  Mi-a fost greu sa-mi fac o imagine in minte a personajelor pentru ca nu s-au oferit prea multe detalii despre aspectul fizic al acestora (decat culoarea parului unor personaje). Chiar as fi vrut sa vad daca ce mi-am imaginat eu despre personaje se aseamana cu ce a avut autoarea in minte in legatura cu aspectul lor fizic, dar nu am avut ocazia.


Fragmente

"Eram si inca sunt diferita, dar mai mult in sensul de ciudata. De cand am simtit ca sunt respinsa de societate, am simtit nevoia de a-mi cladi propria lume, propria realitate. Asta e modul cel mai bun de a ma departa de tot si de toate, sau cel putin asa credeam."

"Poate ceva la mine nu este normal si simt nevoia sa stiu si sa simt ca sunt respinsa de ceilalti. Sunt o singuratica si asa voi ramane pentru tot restul vietii mele. Probabil."

"Ma tem ca ceea ce esti tu trece granita normalitatii. Dar pana la urma, ce e normalitatea asta? Stau si ma intreb. Normal, anormal. Oameniii considera ceva normal, ceva raportat la ei, la banalul din vata lor, ceva carora lor sa li se para ca fiind adevarat si firesc. Un spirit evoluat nu e nevoit sa se limiteze, si sa eticheteze un lucru ca fiind normal sau anormal, ci ca fiind posibil, plauzibil, ba chiar natural."


"Fantomele sunt pe categorii de culoare. Cele rosii au avut o moarte violenta, bla bla, cele care nu stiu ca au murit. [...] Fantomele indigo sunt constiente de timp si de-a lungul timpului capata puetri, de asta a putut sa citeasca toate cartile din biblioteca [...]. In mod normal, doar demonii poseda, nu si fantomele. In fine, mai sunt multe de povestit, cert e ca sunt destule fantome. Si rosii, si verzi si galbene..."

Alcatuirea cartii

2 Parti; Prolog + 27 capitole; 511 pagini

COMANDA CARTEA AICI

NOTA: 2.5/5



Comentarii

  1. Doresc să te felicit pentru că citeşti atât de mult şi pentru că scrii recenzii. Mă bucură foarte mult că ai avut răbdare şi că ai reuşit să îmi parcurgi prima parte a seriei; ştiu că este destul de lungă şi că intru destul de greu în "acţiune".

    Doar că, de fapt, nu este chiar aşa. Paranormalul începe încă din primele capitole ale cărţii. Oare ce a văzut mama protagonistei înainte fuga la mănăstire a propriei fiice?...
    Pe lângă asta, ştiu cum poate părea pentru cititorul grăbit cartea: lungă şi cu pasaje inutile. Dacă te lepezi de tendinţa de a aprecia o carte doar raportându-te la primul nivel de înţelegere (aşa-zisele dialoguri adolescentine, pasajele sau capitolele care ţie îţi par că nu spun nimic în ansamblul cărţii etc) s-ar putea să descoperi un întreg univers, cum de fapt şi este "Harul" şi să o găseşti mai frumoasă. Dar nu te condamn, ai tot timpul pentru a citi în continuare cărţi şi a-ţi deschide mai pe larg orizontul înţelegerii.
    Tot ce este scris în carte, poate chiar şi cele mai mici detalii care par superflue au corespondent în următoarele două cărţi. Şi lucrul ăsta era hotărât încă din 2010-2011. Totul se leagă, romanul este ca o pânză de păianjen de posibilităţi, de aparente coincidenţe ş.a.m.d.
    Privitor la religie, ei bine aici mă leg tot de nivelul de înţelegere la care te-ai raportat tu. Eu cred că dimpotrivă, este bine să vorbeşti de religie. Este o problemă care nu spun că este actuală, căci aş spune prostii, dar ţine de individ de secole întregi de cunoaştere. Prin ce trece protagonista, cât şi celelalte personaje ale cărţii au trecut şi alţi oameni, cititori, în diferite faze ale vieţii. Am mai spus în cadrul unor emisiuni radio, în cele din urmă, în carte este vorba de o problemă de morală. Inconştient, seria va aduce nişte învăţăminte. Inconştient, tinerii, adolescenţii, vor deveni mai sensibili la problemele ce ţin de credinţă, de iubire, de responsabilităţi. Şi prin credinţă nu vreau să se înţeleagă termenul strict religios. Aş vrea să-i atribui o valoare care să o apropie mai mult de om, să definească ceva mai mult decât încrederea. Şi să implice şi o doză de libertate. Toate acestea combinate ar trebui să îmi ajute cititorul să se simtă mai liniştit, împăcat cu oricare ar fi viaţa lui. Şi să nu se simtă nici vinovat de alegerile proaste pe care le-a făcut. Şi personajele mele greşesc din plin. Este important să ne şi iertăm.

    Forma pe care o îmbracă prima parte o definesc ca a fi "adolescentină". Spuneai de dialoguri. Poate ţi s-au părut ciudate, dar cam aşa vorbeam eu pe la vârsta aceea, cam aşa vorbeau cei din anturajul meu. Am vrut să fie naturale. Dacă nu mi-au reuşit, probabil că este de vină modlitatea mea şi a amicilor mei de comunicare, însă mă îndoiesc că este chiar aşa... Presupun că aici cu nu prea am ce spune, chiar ţine de gustul tău.

    Nero are un rol important. Faptul că Amy nu ţine cont de sfaturile lui mai mult o aduc în belele. Nero este un păzitor, dar nu un gardian. Nu o poate obliga la nimic. Are rol de instanţă morală. Abia în următoarele cărţi i se va creiona mai bine rolul. Poate pentru că şi Amy nu mai are mult de trăit.

    În sfârşit, sunt în continuare multe de scris şi de lămurit. O voi face însă în ultimele două cărţi mai pe larg unde voi încerca să dau o formă mai bună ideilor şi principiilor după care mă ghidez în viaţă.
    Ţin cont de faptul că cititorul este şi el un om din ce în ce mai ocupat, cu oferte care mai de care mai interesante, aşa că mă voi strădui să îl atrag ceva mai mult, fără însă a cădea în comercial.

    Îţi mulţumesc încă o dată, Cipryan, pentru recenzie, pentru sinceritate. Îmi voi da silinţa să scriu mai bine, să nu mai las mesajul înăbuşit de o formă "greoaie", de 500 de pagini. Şi promit răsturnări de situaţii mai radicale decât ce s-a văzut până acum. Deşi cred că ţi-ai pierdut interesul acum, sper ca pe viitor să continui lectura seriei. Vin multe surprize. Exact de unde nimeni nu se prea aşteaptă. În cele din urmă, harul nu este doar al lui Amy...cum nici seria nu îi va fi dedicată complet acesteia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos ca ai trecut pe aici și pentru comentariu. Am avut răbdare pentru ca eram chiar curios cum se termina. Subiectul este unul original, nu am mai citit asa ceva până acum și poate de acolo si interesul meu pentru această carte. Eu sunt sincer în recenzii, sper sa nu te fi simțit ofensată de ce am scris. Sper să le foloseşti ca niște critici constructive. Cand vor aparea continuarile, le voi citi şi pe acelea, pentru că oricum acesta e genul literar care-mi place. Numai bine! :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Asteptam parerile voastre!