Recenzie Eve (Eve vol. 1) de Anna Carey

Dupa ce un virus mortal a ucis aproape intreaga populatie a Pamantului, un nou lider se ridica peste tinutul Noii Americi: Regele. Eve, o tanara de 16 ani, urmeaza sa absolve in curand Scoala. Ea crede ca urmeaza sa munceasca, creand si pictand cele mai frumoase lucruri, facand ce-i place, dar intr-o noapte totul se schimba. Eve se intalneste cu Arden, o fata care-i spune ca soarta tinerelor de la Scoala in urma absolvirii este una tragica, insa Eve nu o crede. Curand, vede cu ochii propii cum fetele sunt fortate sa faca copii cu soldatii pentru a restabili numarul populatiei. In seara aceea, Eve isi i-a destinul in maini si fuge la Scoala. Pe drum se intalneste cu Arden, dar si cu un baiat pe nume Caleb. Va putea ea avea incredere in acest baiat, avand in vedere ca toata viata a fost invatata sa-i evite pe barbati, sa nu se increada in ei? Va ajunge vreodata la un loc unde femeile sa fie in siguranta de tirania barbatilor? Cand insusi Regele o doreste pe Eve, lucrurile scapa complet de sub control.

Parerea Mea / Detalii

• M-a surprins usurinta cu care Eve a decis sa se increada in Caleb. Toata viata ei a fost invatata ca barbatii reprezinta un pericol, a fost invatata sa se teama de acestia, dar ea cand intalneste primul barbat zici ca uita de tot ce a fost invatata pana atunci.
• Ideea cu Regele care s-a pus singur stapan peste Noua America mi s-a parut putin trasa de par. Adica, oricine putea sa devina conducator daca voia? Si, desigur, cel care s-a facut stapan, este un tiran, nu-i mare surpriza, nu? O alta idee care mi s-a parut din nou aiurea a fost imaginea pe care naratoarea ne-a construit-o despre baieti. "Masculii" din aceasta carte ori sunt niste pradatori sexuali, ori pradatori sexuali. Una din doua. Refuz sa cred ca, desi actiunea se desfasoara in 2032, nu mai sunt baieti buni care sa nu priveasca femeile ca un obiect. E putin... sexista cartea, iar lucrul acesta nu m-a prea incantat.
• Intr-un moment m-a evervat tare atitudinea lui Eve. La prima intalnire cu Caleb, ea crede ca acesta vrea sa intretina raporturi sexuale cu ea, iar el ii spune ca nu este genul lui, dupa care Eve se simte consternata: "Cum adica nu sunt genul tau?", "Sunt o femeie educata, civilizata, am crezut ca sunt genul tuturor barbatilor", "eram inteligenta [...], eram frumoasa." Eve este cam imatura si nepregatita pentru astfel de aventuri periculoase, insa pot sa zic ca s-a descurcat chiar bine in situatiile limita.
• In rest, a fost o lectura incantatoare. Fuga pentru viata propie, pericolul care pandeste la fiecare colt, incertitudinea zilei de maine, inamici nemilosi, tradari si romantism, toate acestea le veti gasi in primul volum al trilogiei Eve de Anna Carey.

Alcatuirea cartii

287 pagini, 35 capitole

Fragmente

"Nu avea sa fie nici o meserie, nici un oras, nici un apartament cu pat urias si nici o fereastra ce ar fi dat spre strada. Nici o masa la restaurante cu argintarie lustruita si fete de masa albe si curate. N-avea sa aexiste decat acea incapere, mirosul scarbos de plosti vechi si pielea intinsa pana ce crapa. N-aveau sa existe decat bebelesui scosi din pantecul meu, smulsi din bratele mele si trimisi undeva, dincolo de aceste ziduri. Voi fi lasata sa urlu, sa sangerez, singura, iar apoi cufundata intr-un somn fara vise, indus de droguri."

"Insa zile intregi in salbaticie, doar pasarile imi vorbeau. Paraul era singura mana care ma alina, vantul era singura suflare care-mi dadea praful din ochi. Am invatat strania arta a singuratatii, dorinta arzatoare, care vine si trece, vine si trece, atunci cand mergi singura pe drum."

COMANDA CARTEA AICI

NOTA: 3.5/5