Recenzie Regina Umbrelor (Tronul de clestar vol. 4) de Sarah J. Maas

Dupa calatoria ei initiatica intr-ale magiei, Aelin se intoarce in Rifthold. Ea descopera de la Chaol ca regatul a luat-o razna odata cu plecarea ei. Regele a declarat razboi purtatorilor de magie si si-a inrobit fiul, pe Dorian, cu ajutorul unui colier din piatra Wyrd, care le permite demonilor Valg sa ii posede trupul. In acelasi timp, Aedion, varul ei, urmeaza sa fie executat public pentru folosirea magiei. Astfel, Aelin Ashryver Galathynius, regina Terassenului, ajunge sa faca un pact mortal cu Arobynn, fostul ei tortionar, dar si maestru, din perioada cand facea parte din Breasla Asasinilor. Pact care ar putea-o ajuta sa puna capat tiraniei sau o va distruge complet.

Intre timp, in Morath, Manon Cioc-Negru, „mostenitoarea clanului vrajitoarelor Cioc-Negru, purtatoare a sabiei Spinteca-Vant, calareata balaurului Abraxos si Aripa Conducatoare a fortei armatei aeriene a regelui Adarlanului” este nevoita sa se supuna dorintelor regelui si a ducelui Vernon Perrington. Insa, cand insasi clanul ei de vrajitoare este pus in pericol de planurile insidioase ale acestora doi, Manon va trebui sa ia o decizie: va asculta ordinele si urma orbeste planurile sau va da dovada de coloana vertebrala si curaj in a-si urma propria cale?

(Manon Cioc-Negru)

Aelin este pusa si ea la incercare, cu inima franta din cauza a ce i se intampla prietenului ei cel mai bun, Dorian, cu tradari la fiecare pasul, Aelin trebuie sa decida in cine poate avea incredere si in cine nu. Cine este demn de regatul ei si cine nu. Cert este ca va nevoie de toti prietenii si cunostintele posibile pentru a pune capat planurilor malefice ale celor doi tirani. Doar impreuna cu acestia, Adarlanul va deveni din nou un loc sigur. Insa, cand drumurile lui Aelin si a lui Manon se intersecteaza, fiti siguri ca intalnirea dintre cele doua se va lasa cu scantei.

Regatele stau sa se darame, demonii Valg incep sa fie din ce in ce mai multi, iar Aelin va avea nevoie de cat mai multi aliati pentru a face fata celei mai mari provocari din viata ei.

Fragment

„Usa din fier de deasupra scarilor se deschise cu un scartait, iar aerul rece al noptii se revarsa inauntru.

Schitand un zambet, arunca moneda cu degetul mare.

Moneda inca se rotea cand  patru barbati in uniforme negre aparura deasupra scarilor din piatra, cu o varietate de arme prinse de corp. Pana cand moneda din cupru se lovi cu un zgomot surd de masa, iar dragonul straluci in lumin slaba, Aelin Galathynius fu gata sa verse sange.”

Tranformarea lui Aelin este resimtita din plin. Nu mai este tipa care pune intrebari prima data si apoi ucide, ci chiar vice-versa. Aelin se transforma incet-incet intr-o adevarata regina, demna de tronul ei din Terassen. Insa transformarea ei nu este intotdeauna in bine, cel putin nu in toate privintele. Aelin devine putin cam prea nemiloasa daca ma intrebati pe mine. Relatia cu Chaol sta pe butuci deoarece amandoi sunt incapatanati si se blameaza reciproc pentru situatia in care au ajuns. In cele din urma, Aelin dovedeste ca poate da dovada de compasiune si bunatate, insa doar in privinta celor care o merita cu adevarat. Ceilalti, ei bine, sa spunem doar ca nu i-a asteptat o soarta prea buna.

Personaje noi si bine individualizate sunt introduse, lucru care este benefic pentru acest univers, altfel ar deveni plictisitor. Acestea dau un suflu nou povestii. Il veti uri din  toti rarunchii pe Vernon si planurile lui absolut halucinante in privinta vrajitoarelor, la fel de bine pe cat o veti iubi din toata inima pe Lysandre si protejata ei, Evangeline. Vom simti compasiune fata de Elide si soarta ei incerta si o vom indragi pe rebela Nesryn. Insa cu totii nu sunt decat niste pioni pe tabla de sah intr-un joc dintre regele Adarlanului si a ducelui Perrington. Un joc care se va dovedi, in cele din urma, mortal.

Alcatuirea cartii

2 parti, 89 capitole, 699 pagini

Genul: Fantasy

Nota

5/5