Recenzie Iubiri pierdute de Mura Arum

Am primit aceasta carte de la editura Vasiliana '98 din Iasi in schimbul unei recenzii oneste. Multumesc frumos.

Cartea de fata este o antologie de povesti de iubire, insa totul se invarte in cele din urma in jurul protagonistului Stefan. Acesta incepe sa aiba niste vise ciudate, inexplicabile, niste premonitii despre anumite persoane: o fata cu parul negru, un barbat roscat, un soldat, o femeie blonda etc. Neluandu-le in seama prea mult, Stefan incearca sa isi duca traiul de zi cu zi fara a mai fi pertubat de straniile experiente. Intr-un stil clasic, parca desprins din era victoriana, actiunea se muta asupra a doua surori: Eloise si Deborah, unde dragostea uneia este spulberata intr-o secunda, iar gandurile de razbunare pun stapanire inevitabil pe aceasta. Povestile se schimba de la capitol la capitol, revenind in cele din urma la povestea de dragoste a lui Stefan. Mai suntem partasii povestii de iubire dintre Nicolae si Smaranda, a caror experienta tragica este marcata de fundalul istoric: cel de-al doilea razboi mondial. Atentia ne este indreptata ulterior spre Adelin si Doinita, a caror iubire imposibila pare sa se repete la fel ca in cazul mamei Doinitei, ramanand in cele din urma sa fim martorii unei iubiri pure, dar in acelasi timp tragice, imposibile dintre Ioana si Ion, desfasurata pe un fundal rural clasicizat.

"Inchise ochii si isi simti fata cuprinsa intre mainile lui mari, apoi buzele apasate intr-un sarut gingas, gura devenindu-i toata o floare ce isi devoala pentru intaia oara petalele, pentru a primi mangaierile calde ale soarelui. Un vartej o cuprinse dintr-odata si fluturi de toate marimile se zbateau sub pieptul si sub pantecele ei, lovind-o puternic cu aripile pe dinauntru."





Talentul scriitoricesc al Murei Arum este de necontestat. Nu stiu fundalul scriitoricesc al acesteia, daca mai publicase ceva inainte sau aceasta carte a fost cartea ei de debut, insa produsul final a iesit senzational. Autoarea reuseste in fiecare poveste redactata sa trezeasca sentimente in cititor care sa-l puna in postura de a nu vrea sa mai puna cartea jos din mana. Daca sunteti adeptii unor povesti de tipul "[...] si-au trait fericiti pana la adanci batraneti", cartea aceasta distruge cu totul mitul antementionat. Vom descoperi motivele pentru care iubirea ajunge sa fie neimpartasita, neimplinita, tradata, judecata, luata cu forta si impusa.



"Intre munci si indatoriri, griji si neajunsuri, sufletul ei nu mai avusese loc niciunde. Fusese o fiinta seaca, goala pe dinauntru, mereu bruftuluita sau dadacita de ceilalti, mereu impinsa incoace si incolo, dupa bunul lor plac. Insa astazi descoperise ca se mai afla ceva in interiorul ei, ceva adanc ingropat ce tipa din toti rarunchii ca sa fie eliberat... dreptul ei la fericire. Gustase un strop din el in acele momente si realiza ca lumea toata se contureaza altfel decat crezuse ea. Simtea cum infloreste in ea un sentiment ciudat, un sentiment despre care numai auzise ca se numeste iubire."




"Iubiri pierdute" impleteste clasicul cu modernul si iti provoaca un amalgam de sentimente, ceva de neinchipuit. Traiesti pagina de pagina alaturi de personajele povestilor de iubire. De la agonie la extaz, cartea iti trezeste sentimente de compasine fata de unele personaje ale caror destin tragic nu duce mereu la un happy-ending, sentimente de indignare si uluire, demonstrand ca nu totul se desfasoara conform planului, nu toti suntem destinati fericirii si uneori viata este chiar nedreapta.

Alcatuirea cartii
9 capitole, 317 pagini

Nota
4.5/5


Comentarii